Pe 21 noiembrie, între cele două tururi pentru alegerea președintelui, generalul Aurel Rogojan, fost șef de cabinet al generalului Iulian Vlad, fost șef al DSS, a lansat, la Târgul Gaudeamus din București, cartea "Puterea umbrei", prefațată de Ion Cristoiu și postfațată de ziaristul Mirel Curea.
Cartea este de fapt transcrierea unui dialog purtat de ziaristul Dan Andronic cu Aurel Rogojan.
Portalul Ziariști online reproduce un fragment din carte referitor la implicarea serviciilor de informații naționale (a nu se înțelege numai SRI) și externe în asigurarea succesului candidatului care corespunde intereselor lor, interese care nu coincid întotdeauna cu interesele naționale. “S.R.I. şi alegerile democratice
D.A.: Când și cum s-a implicat Serviciul Român de Informații în alegerile prezidențiale?
A.R.: „Ab initio“ pariați pe implicare. Asta-mi arată cât de implicat ați fost în mecanismul confecționării și, respectiv, al demolării profilurilor unor prezidențiabili.
D.A.: Nu neapărat din acest tip de cunoaștere vine întrebarea.
A.R.: Și nu numai! Ce să spun? S-a implicat în toate acele situații în care l-a obligat legea. Corect este să nu ne referim doar la S.R.I., ci la ansamblul Comunității Naționale de Informații și responsabilitățile acesteia în contextul proceselor electorale.
D.A.: Care lege obligă Serviciile la implicare?
A.R.: Cea care definește starea de securitate națională și enumeră valorile acestei stări. Într-o atare situație, implicarea poate avea legitimitate. Un electorat mințit și orbit de derbedeii, escrocii și debusolații politici trebuie ajutat, dacă este posibil și manifestă receptivitate. Cu condiția ca și media să fie în mod real conștientă de rolul ei în astfel de momente.
În altă ordine de idei, trebuie cunoscute și prevenite intențiile unor entități externe de creare, manipulare și deturnare a opiniilor electoratului. Când alte servicii, din Est sau din Vest, se implică și vor „președintele lor“, serviciile naționale ar trebui să rămână pasive?! Când rămân, și au rămas, vai de noi!
În cazul particular al României, au existat situații nefericite, în care un prezidențiabil sau altul și-a manifestat disponibilitatea la trădare. Un candidat, de exemplu, era preferatul americanilor, iar contracandidatul, deși creditat și el ca mare prieten al Americii, având oarecare temeri că oponentul său ar fi mai mult dorit la Washington, a dorit să asigure Moscova de avantajele de care va beneficia Rusia dacă el va deveni președintele României. Un magnat autohton, cu vechime în relațiile cu rușii atestată de U.M. 0110 – Departamentul anti-K.G:B., i-a dat acestuia lista viitorului guvern al României. Acest candidat a câștigat alegerile prezidențiale. „Marja erorilor de soft“ l-a declarat însă victorios pe candidatul care, în realitate, fusese învins.
Actualul președinte, Klaus Iohannis, și-a lansat candidatura pe data de 27 septembrie 2014, dar despre faptul că va fi în mod cert președinte am aflat cu șapte luni înainte, în februarie. În aceeași lună, Crin Antonescu este părăsit de directorul său de campanie, Niels Schnecker, și s-a spart Uniunea Social-Liberală, după o vizită nereușită în S.U.A. a lui Victor Ponta. Anterior, în 2013, Niels Schnecker și-a îndeplinit exemplar ordinul de misiune de a-l decredibiliza irevocabil pe prezidențiabilul U.S.L. Crin Antonescu, cu prilejul unei vizite, care trebuia să fie de susținere, în S.U.A.
Avem exemple și pentru alte celelalte decât cele la care ne-am referit.
Trebuie spus că au fost și implicări ce exclud legitimitatea. Serviciile, când s-au implicat, au făcut-o la ordinul sau cu acceptul explicit ori tacit al președintelui, parte sau nu a campaniei prezidențiale. Ion Iliescu, de exemplu, pe fondul aversiunii sale față de Adrian Năstase, a refuzat ideea unui „sprijin discret“, real, pentru campania prezidențială a acestuia.
Nu trebuie excluse implicările la sugestia, mai mult sau mai puțin discretă, a unor puternici parteneri externi.
Nu pot rămâne neobservate complicitățile la securizarea unor manopere de deturnare a voinței electoratului și atitudine pasivă chiar față de fraudarea masivă a rezultatelor votului.
Este, în continuare, de actualitate complicitatea la falsificarea datelor statistice privind numărul populației votante. Cu un ecart de 2-3 milioane, 500.000 de C.N.P.-uri ale nimănui și circa 180.000 marja erorilor de implementare și operare în sistemul informatic, plus controlul și posibilitatea imixtiunii furnizorului cheii de criptare, toate acestea constituind premisele ca între turul I și turul II (citez Traian Băsescu): „Să se basculeze 2-3 milioane de voturi“.”
