Acesta este avertismentul lui Albert-Laszlo Barabași, fizician, originar din Harghita, stabilit la Boston, unul din cei mai importanți cercetători în știință rețelelor.
Scrisoarea este scrisă cu îngrijorare temperată pentru mama sa.
Întregul material poate fi citit AICI Textul scrisorii lui Albert-László Barabási postat pe Facebook:
„În lunile care urmează, există o mare probabilitate să fiu infectat. Miliarde de coronavirusuri îmi vor invada corpul, declanșând o luptă disperată cu celulele sănătoase. Dar, neavînd nicio boală cronică, și pentru că locuiesc la Boston, în apropierea superbelor spitale de la Harvard, sunt încrezător că sistemul meu imunitar va primi tot ajutorul necesar pentru a învinge.
Totuși, sunt foarte îngrijorat din cauza acestui virus. Într-atât de mult, încât mi se pare inevitabil ca lumea să se oprească, în cele două luni care urmează. Nu îmi fac griji în privința mea, ci mă gândesc mai mult la soarta mamei mele.
Mă număr printre cei câțiva privilegiați care știu încă din februarie că lumea, așa cum o știm, va fi alta de la mijlocul lunii martie încolo. Când, acum câteva săptămâni, le-am spus și prietenilor ce ne așteaptă, mi-a fost până și mie greu să-mi imaginez ce înseamnă asta cu adevărat. Acum începem cu toții să ne dăm seama că vin două luni dificile. Și partea grea abia urmează.
Știam ce se va întâmpla, pentru că lucrez la Network Science Institute din Boston. Colegii mei, coordonați de Alessandro Vespignani, pot anticipa cu exactitate și cu luni înainte, grație teoriei rețelelor, felul în care se răspândesc virusurile din ziua de azi. Tot ei au contribuit și la stoparea epidemiilor de Zika și Ebola. Acum a venit rândul Coronavirusului.
Aș prefera să nu intru acum în detaliile teoriei rețelelor. Despre asta scriu în volumul
Linked și în manualul meu (
http://networksciencebook.com/). Pandemia cauzată de Coronavirus este, însă, o chestiune care ține de rețea. Prin urmare, pentru a prezice și, în cele din urmă, pentru a stăvili răspândirea virusului este nevoie de instrumentele științei rețelelor.
Ceea ce contează este că, la ora actuală, știm că virusul nu poate fi oprit. Se va răspândi, indiferent câte țări își vor închide granițele, câte zboruri vor fi anulate sau câte școli au fost închise. Acolo unde sunt zece bolnavi în spital, există deja sute de persoane infectate în comunitate. Mulți nu vor afla niciodată că au fost infectați, pentru că nu vor avea simptome. Virusul, însă, se răspândește și prin acești purtători.
Am depășit deja momentul în care măsurile de carantină mai puteau stăvili răspândirea COVID-19. În acest fel a fost oprită epidemia de Ebola. Dar coronavirusul este prea contagios și a ajuns deja la prea mulți oameni pentru ca izolarea și monitorizarea contactelor să mai poată fi eficiente. În plus, nu o să avem până la sfârșitul anului nici vaccin. Dar dacă virusul este de neoprit, atunci de ce mai întrerupem viața obișnuită, de zi cu zi? De ce închidem școlile și de ce împingem economia mondială în recesiune? Dintr-un motiv foarte simplu: ca să încetinim răspândirea pandemiei. Pentru că astfel ne putem salva părinții, bunicii și, în unele cazuri, chiar pe noi înșine.
Toate modelele prezic cu destulă claritate că, în anul care vine, va fi infectată cam jumătate din populația lumii. În lipsa unei intervenții, procesul umează o curbă a lui Gauss clar conturată: creștere rapidă, un maxim abrupt, urmate de o estompare. Însă necazul este că, odată ajunși la punctul culminant al pandemiei, nu vom dispune de suficiente paturi de spital pentru toți cei care vor avea nevoie de tratament. Iar acest punct culminant este înspăimântător de aproape.
Dacă nu facem nimic, în câteva săptămâni vor fi infectați zeci de mii de oameni. Am văzut în Italia ce se întâmplă când o societate pierde controlul asupra virusului: medicii sunt obligați să decidă asupra vieții și a morții pacienților. Adică să-i ajute pe unii care au șanse mai mari de supraviețuire, iar pe alții să fie nevoiți să-i lase doborîți de boală.
Mulți continuă să se amăgească, crezînd că acest virus este inofensiv, pentru că îi ocolește pe tineri, dar mai ales pe copii. Acest lucru nu este adevărat. Coronavirusul se răspândește mai rapid decât gripa și nu întâmpină reacții imunitare. Până când gripa lovește la un moment dat, toamna, în lumea occidentală o bună parte a populației este deja vaccinată antigripal, îngreunând astfel foarte mult răspândirea. Coronavirusul, în schimb, infectează fără opreliști și provoacă moartea, într-un procent mai mare, mai ales în cazul persoanelor vârstnice și în cel al bolnavilor cronici.
Scriu rândurile acestea pentru că mă îngrijorează mai ales soarta celor vârstnici, cum este și mama mea. Toți cei care au pe cineva în vârstă sau bolnav în familie, în vecini sau în propria casă, sînt responsabili de sănătatea acestora. Trebuie să înțelegem că, în ceea ce îi privește, pericolul este cât se poate de real. Așadar, nu duceți virusul la ei! Asigurați-vă că au cu ce să se hrănească, iar dacă nu au, mergeți și cumpărați-le alimente! Ajutați-i să se poată izola în următoarele două luni! Și faceți tot ce vă stă în putere pentru a nu răspândi virusul, pentru a reduce povara asupra sistemului de sănătate.
Dacă acum luăm în serios COVID-19, putem evita situația în care foarte mulți ne-am îmbolnăvi în același timp. Doar dacă depășim acest risc, vor exista paturi și va fi oxigen suficient pentru toți cei care vor ajunge, la un moment dat, într-o stare gravă. Altminteri, dacă nu facem tot posibilul să încetinim pandemia, mulți ne vom trezi la sfârșitul anului fără părinți și fără bunici.”
