Adepții deep state din România, rămași oarecum orfani după demiterile generalului SRI, Coldea ...și a Procurorului sef DNA, Kovesi, au tresărit în spațiul public cu acuze care mai de care mai năstrușnice la adresa Curții Constituționale a României, după decizia CEDO, nedefinitivă, care a stabilit că acestei campioane a tolerării abuzurilor în DNA și a generării de conflicte de natură constituțională i s-au încălcat dreptul de apărare în procedura de destituire din funcție.
CCR le reamintește criticilor săi incompetenți că, dacă s-au produs încălcări ale drepturilor doamnei Kovesi, acestea s-au întâmplat anterior sesizării Curții Constituționale cu conflictul de natură constituțională dintre Iohannis și ministrul Tudorel Toader.
De altfel, am mai semnalat pe acest blog și nu știu dacă apărătorul desemnat de Guvernul Orban a invederat CEDO că Laura Kovesi putea să atace Referatul de demitere în instanță, dar nu a făcut-o, neepuizând căile de atac interne, inainte de sesizarea CEDO. Procurorul General Augustin Lazăr a atacat Referatul ministrului în contencios administrativ și a suspendat demiterea până când a ieșit la pensie.
06 05 2020
COMUNICAT DE PRESĂ
Având în vedere Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 5 mai 2020,
pronunţată în cauza Kövesi împotriva României, Plenul Curţii Constituţionale a
României, cu majoritate de voturi, face următoarele precizări:
1. Deşi comentariile din spaţiul public au promovat ideea încălcării de către Curtea
Constituţională a dreptului la un proces echitabil al doamnei Kövesi şi a invalidării
Deciziei Curţii Constituţionale nr.358/2018, se constată că CEDO nu a efectuat un control
cu privire la raţionamentul juridic şi soluţia pronunţată de Curtea Constituţională. De altfel,
nici nu avea competenţa să o facă.
2. Hotărârea CEDO a stabilit încălcarea dreptului la un proces echitabil prin raportare la
un cadru juridic distinct, anterior şi fără legătură cu cel analizat prin decizia Curţii
Constituționale. Acest cadru juridic se referă la aspecte pur legale, reglementate prin
Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, şi nu la cel vizat prin decizia Curţii Constituționale, respectiv art.94 lit.c) şi
art.132 alin.(1) din Constituţie.
3. În decizia menţionată Curtea Constituţională a decis cu caracter general obligatoriu
şi pentru viitor care sunt raporturile constituţionale între ministrul justiţiei şi Preşedintele
României, precum şi natura actelor acestora, în procedura revocării
procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) în baza unei atribuţii prevăzute
de Constituţie. Decizia astfel pronunţată nu poate fi cenzurată de nicio altă autoritate.
4. Doamna Kövesi nu a fost parte şi nici nu putea fi parte în procedura de soluţionare a
conflictului juridic de natură constituţională prevăzută de art.146 lit.e) din Constituţie, care
vizează exclusiv raporturile dintre autorităţile publice cu privire la exercitarea
competenţelor lor constituţionale, şi nicidecum judecarea unor raporturi juridice care implică
persoane fizice. De altfel, în toate legislaţiile statelor care prevăd în competenţa curţilor
constituţionale soluţionarea conflictelor de competenţădintre autorităţile publice,
instanţele constituţionale nu analizează drepturi şi libertăţi fundamentale.
5. Aşadar, Curtea Constituţională nu putea să încalce dreptul la un proces
echitabil al unei persoane fizice pentru simplul motiv că în procedura în faţa Curţii
Constituţionale s-a examinat un alt aspect care a vizat, în mod exclusiv, competenţele
autorităţilor publice.
6. În discursul lor public, autorităţile publice, şi anume Preşedintele
României şi prim-ministrul Guvernului, folosesc argumente/ motive incomplete şi inexacte,
fără a corobora natura, conţinutul şi obligaţiile rezultate din cele două acte
jurisdicţionale [Decizia Curţii Constituţionale şi Hotărârea CEDO], ceea ce pune la
îndoială comportamentul constituţional loial al autorităţilor publice la adresa Curţii
Constituţionale.
7. În spaţiul public sunt transmise unele informaţii care nu prezintă
problema de drept în ansamblul său. Curtea Constituţională recomandă citirea celor două
hotărâri cu bună-credinţă şi comentarea acestora pe baza argumentelor juridice cuprinse
în cele două hotărâri.
8. Deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi nu sunt
supuse procedurii revizuirii, bucurându-se de autoritate de lucru judecat.
9. Îndemnarea publică la revizuirea deciziilor Curţii Constituţionale este o atingere
extrem de gravă adusă independenței Curţii Constituţionale şi a judecătorilor săi.
10. Legiuitorului îi revine obligaţia de a da curs Hotărârii CEDO, în măsura în care devine
definitivă, prin identificarea soluţiei legislative corespunzătoare în considerarea cadrului
juridic vizat de această hotărâre, şi nu a celui vizat prin Decizia Curţii Constituţionale
nr.358/2018.
Compartimentul Relații externe, relații cu presa şi protocol al Curții Constituționale
