Istoricul utilizării Orei de varaîn România
Introducerea orei de vară s-a născut ca o necesitate de război, în timpul primei conflagrații mondiale. Germania și Austro-Ungaria au fost primele țări care au introdus acest sistem, începând cu 30 aprilie 1916, în scopul economisirii rezervelor de cărbune necesare producției de război.
Anunțul oficial în acest sens prevedea că ziua 1 mai 1916 începe la ora 11 a zilei de treizeci aprilie iar ziua de 30 septembrie se va sfârși la o oră după miezul nopții.
Puterile Antantei au adoptat această reglementare un an mai târziu, în 1917. Acest fapt a făcut ca și România să adopte pentru prima dată ora de vară în 1917.
În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată, în timp de pace, în 1932. Până în 1939 ora de vară a funcționat în fiecare an, între prima duminică din aprilie (în 1932: 22 mai), ora 00:00 și prima duminică din octombrie, ora 01:00 (ore locale). Între 1 aprilie 1940, ora 00:00, și 2 noiembrie 1942, ora 03:00, ora de vară a fost în vigoare permanent în România. Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată.
Ora de vară a fost reintrodusă în România începând cu 1979, în timpul lui Ceausescu, ca măsură pentru economisirea energiei, prin folosirea pe timp de vară a iluminatului natural dintre orele 5,30-7,00, dimineața, si orele 20 - 21,30, seara.
Câte înjurături a luat, atunci, nea Nicu!
Cârcotașii il acuzau că a mistificat până și timpul.
Câte înjurături a luat, atunci, nea Nicu!
Cârcotașii il acuzau că a mistificat până și timpul.
Prezenta regulă este în vigoare din 1997; până atunci s-au mai aplicat următoarele reguli:
- 1979 - 1983: prima duminică din aprilie, ora 00:00 (-> 01:00) - ultima duminică din septembrie, ora 01:00 (-> 00:00) (cu excepția anului 1979, când ora de vară a început pe 27 mai);
- 1984 - 1996: ultima duminică din martie, ora 00:00 (-> 01:00) - ultima duminică din septembrie, ora 01:00 (-> 00:00).