“SOROS(ISMUL)”

Daca tot discutam despre suveranism, nationalism si globalism, cred ca este util de citat si articolul lui Bogdan Duca, din Q MAGAZINE (11.09. 2016), despre  “Soros(ism)”. Teologul, cercetătorul și observatorul politic Bogdan Ducă face o analiză a „ideologiei Soros” şi cum a reuşit aceasta să „fure” societăţile civile din multe state ale lumii. In orice caz, pare ca avem tot mai putine gaste care sa ne avertizeze de invadarea Capitoliului “

.“În sfârşit se apucă şi românii să introducă în dezbaterea publică tema Soros. Asta după ce ţări întregi au luat măsuri legislative pentru a bloca anexarea societăţii civile la ong-urile emanate de Soros.

Cine e Soros?

Soros e un nume, E o imagine bine aleasă pentru a masca impunerea hegemoniei culturale americane în Europa de est, Orientul apropiat, Asia şi pe unde se mai poate.

De ce George Soros? Pentru că e evreu maghiar, deci est-european, de-al nostru, anticomunist, modelul succesului pentru oricare dintre noi.

Putea la fel de bine să fie şi Ion Ţiriac – poate chiar mai bine, dar să nu le dăm idei.

Banii lui Soros

Sub masca acestui bătrân filantrop „de-al nostru” s-a format intelectual şi ideologic o elită pentru ţările est-europene, s-a finanţat fabricarea unei societăţi civile şi unei mass-media dependente de o viziune şi de o reţea.

S-a profitat, desigur, de lipsa unei societăţi civile organizate la noi, de slăbiciunea intelectuală şi morală a unei elite autohtone care îşi revenea cu greu din prostituţia intelectuală a cultului personalităţii unor analfabeţi de talia Elenei Ceauşescu.

S-a profitat de sărăcia teribilă în anii 90. Dar mai ales s-a profitat de idolatria oarbă şi quasi-fanatică a societăţilor est-europene din anii 80-90, faţă de tot ceea ce venea din Occident.

Echipa Soros nu a trebuit decât să se prezinte ca fiind Occidentul pentru a fi uşor receptată ca singura opţiune eligibilă. Să ne aducem aminte de România anilor 90 şi chiar şi 2000, când cuvinte ca Vest, Occident, Europa, societate civilă, democraţie, stârneau reverii, fantezii şi chiar şi orgasme cu pretenţii intelectuale.

Care e ideologia sorosistă? Conceptul de societate deschisă, luat din filosofia politică popperiană, e un concept care nu spune prea multe.

În fapt ideologia sorosistă e un amestec aparent nefuncţionabil de fantezii ideologice occidentale (multiculturalism, corectitudine politică, ecologism, secularism) cu neoliberalism (corporatismul multinaţionalelor), interese militare, politice şi economice americane şi ….prostie doctă (a celor prinşi în mrejele ideologiei- care cred că proiecţia ideologiei sorosiste este inevitabilul viitor al lumii).

Cum funcţionează?

Aplicând strategia marxistă gramsciană a dobândirii hegemoniei culturale într-o societate. Controlează discursul public, sau măcar îl influenţează (prin finanţare, măcar).

Apoi controlul asupra societăţii civile. Acesta se face fabricând ONG-uri sau influenţând prin finanţare altele gata fabricate, care să ocupe spaţiul public şi să se impună ca singuri parteneri civici în relaţia cu instituţiile statului.

În sfârşit, al treilea pas este controlul politicului. Acesta se face profitând de degradarea clasei politice şi încurajând neîncrederea în clasa politică şi apoi promovând, în toate partidele politice (sorosişti veţi găsi nu doar la USB(R), nici doar în PNL, ci şi în PSD şi cam peste tot pe unde se poate intra), oameni de încredere, verificaţi ideologic.

Cum poate fi combătut?

Prin recâştigarea societăţii civile. Altă soluţie nu este. Dacă nu vindeci rădăcinile, e inutil dacă ocupi crengile (parlamentul, guvernul). Iar cel mai bun caz îl avem în Statele Unite- rădăcinile sorosismului… Acolo s-a respectat aceeaşi reţetă: hegemonia culturală- ocuparea spaţiului public- controlul politic.

Acolo, o victorie conservatoare americană ( Reagan, Bush Jr.) sau republicană, la Casa Albă, nu mai are posibilitatea de a schimba ideologizarea societăţii şi redirecţionarea ei, ci doar, cel mult să amâne sau să întârzie acest proces revoluţionar.”