Mă decisesem să închei deconectarea pe acest blog de informare pentru rezerviști, după aproape 9 ani de polemici amicale și ceva mai contondente privind legislația în domeniul pensiilor și vieții politice zilnice. Îmi ziceam că nu sunt obligat de nimeni și nu fac jocul nimănui daca acest blog continuă sau își încetează activitatea.
Am făcut greșeala să nu "retez coada" dintr-odată, cum zic liberalii clasici, și am lăsat portița continuării cu un număr restrâns de cititori invitați.
Setările platformei nu permit decât 100 de invitații, așa că m-am trezit astăzi cu o mulțime de cereri. Nu asta a fost o problema de decizie, ci faptul că pot exista camarazi, unii suferinzi, pentru care blogul este singura fereastră de comunicare cu lumea din care au făcut parte odinioară.
Cum să rămâi indiferent la o asemenea cerere?
Buna seara
Va adresez respectuos rugamintea sa-mi reacordati permisiunea pentru a va putea citi postarile de pe blog.
Mentionez ca va citesc zilnic si ca apreciez efortul pe care il depuneti.
Nu-mi luati aceasta placere zilnica.
Mai adaug faptul ca am trecut printr-un AVC si ca nu am prea multe bucurii. Citirea blogului domniei voastre chiar este pentru mine o mare alinare sufleteasca.
Dumneavoastra decideti. Ma voi conforma deciziei pe care o veti lua.
O seara frumoasa!
Cu respect,
Col(r) Gheorghe T