Medicul ATI, Elena Copaciu: Cine vede un bolnav covid în stare gravă, nu-i mai trece prin cap să nu se vaccineze.
Secție ATI covid
În toată țara nu este niciun loc liber la terapie intensivă pentru bolnavii covid. La fel s-a întâmplat și mierucuri și marți. Azi (joi) România a înregisrat cel mai mare număr de pacienți covid internați la ATI: 1.556. "Suntem în situația Italiei de la începutul pandemiei, spitalele și unitățile de primiri urgențe fiind copleșite", spune președintele comitetului național de vaccinare, medicul Valeriu Gheorghiță. El a transmis un apel către populație să aibă încredere în medici și în știință și să se vaccineze, pentru că „fiecare persoană care azi se vaccinează lasă un pat liber în spital”.
Problema este că mulți dintre pacienții infectați cu coronavirus ajung la spital în stare foarte gravă. Se întâmplă așa pentru că amână până nu mai pot sau pentru că infecția cauzată de tulpina delta e mult mai agresivă? Răspunde Elena Copaciu, medic ATI la Institutul Matei Balș:
Elena Copaciu: Ambele ipoteze sunt valabile. Am convenit cu colegii mei că tratăm cea mai gravă afectare dată de acest coronavirus de tip 2. Această mutație delta este aproape ca o nouă boală și este cea mai gravă afectare din tot ce am văzut noi în această pandemie. Pe de altă parte, aveți dreptate, una din caracteristici este că majoritatea pacienților ajung târziu la medic. În organism virusul a produs deja daune serioase, iar în primul rând mă refer la fibroza pulmonară. Ăsta e dușmanul principal al vindecării plămânului în această boală, când foarte puțin mai po'i să influențezi medicamentos și cu suportul de funcții vitale din terapie intensivă evoluția bolii.
Reporter: Majoritatea pacienților sunt nevaccinați. Cum reacționează când îi întrebați? Nu aveți de unde să știți când ajung la dumneavoastră dacă s-au vaccinat sau nu. Ce vă spun atunci?
EC: Există o parte din pacienți care continuă să nu creadă că există virus, că există pandemie și că vaccinul ar putea avea vreun efect, dar nu sunt mulți. Când ajung în spital și nu neapărat la terapie intensivă, începând de la camera de gardă, este un șoc pentru majoritatea pacienților să vadă câți dintre semenii lor se luptă pentru oxigen și pentru a respira normal. Este ceva ce nu poți să îți imaginezi. În afara spitalului nu poți să crezi că există așa ceva.
Dacă e să fac o comparație, eram tânăr medic specialist și am îngrijit cu mare devotament ultimele săptămâni în spital ale seniorului Corneliu Coposu, omul care a stat în închisorile comuniste cred că 17 ani. Câțiva ani au fost în recluziune totală. Uitase să vorbească și a reînvățat să vorbească. Avea insuficiență respiratorie severă dată de un neoplasm bronhopulmonar în stadiul patru. Ne spunea "îmi pare rău că trebuie să vă dau atâtea bătăi de cap, dar credeți-mă nici Securitatea nu m-a chinuit ca boala asta". O spunea omul care a pătimit în închisorile comuniste poate ca nu mulți alții.
Insuficiența respiratorie=sete de aer
Asta e insuficiența respiratorie severă. Să simți că nu îți mai ajunge aerul. Că nu mai este suficient aer în organism este teribil. E poate printre cele mai rele lucruri care ți se pot întâmpla. Acest lucru se întâmplă la oameni care sunt foarte conștienți, nu la oameni comatoși, care nu mai realizează ce se întâmplă cu dânșii sau cu alte alterări până în stadii avansate de hipoxie. Această luciditate a agravării insuficienței respiratorii este un chin care nu se poate povesti în cuvinte. Nu doar propria suferință, ci văd și la alți pacienți internați diverse stadii de evoluție a insuficienței respiratorii și realizează că pentru anumite persoane, pentru cei care ajung în spital nu mai contează statisticile și faptul că nu știu cât la sută fac forma ușoară sau asimptomatică. De cele mai multe ori cazurile care ajung în spital sunt forme foarte serioase de insuficiență respiratorie. Nimeni nu este pregătit să vadă atâta suferință.
Rep: Respirația nu este o acțiune conștientă. Respirăm pur și simplu, fără să ne propunem. Ce înseamnă pentru bolnav covid care ajunge la ATI să respire?
EC: Simte că nu-i ajunge aerul. Are sete de aer. Îl mai împiedică și o tuse uscată. Efortul respirator poate să fie din ce în ce mai mare. Există și acel fenomen bizar care a fost numit happy hypoxia, hipoxia fericită, oameni care nu realizează că le scade saturația și pare că nu are consecință asupra lor, o tolerează, dar asupra organelor interne se produc leziuni care se dovedesc a fi ireversibile în multe cazuri.
Ce se întâmplă cu o celulă lipsită de oxigen? Cam ce se întâmplă cu o mașină pe benzină în rezervorul căreia pui motorină
Vin oameni cu saturație de 60%, 80%, când noi trebuie să avem peste 88% - 90% ca să funcționăm normal. Toate celulele noastre funcționează cu oxigen și, combustibil principal, să-i zic așa, glucoză. Din niște reacții biochimice care au loc în celulă rezultă energia. Energia fiecărei celule care își vede de funcția ei pentru care se află acolo în organ, în sistem, în țesutul respectiv și întreținerea per ansamblu a funcționalității organismului. Când oxigenul scade, încep să apară, știți cum e, dacă nu funcționezi cu combustibilul care trebuie, mă refer la mașini, le dau exemplul acesta de multe ori bărbaților care conduc mașinile, și înlocuiești cu alt combustibil, atunci motoarele nu mai merg bine. La fel se întâmplă și în organism. Oamenii trebuie să fie conștienți că aceste saturații mici în oxigen, că stau acasă cu 80%, cu 75%, cu 60%, chiar oameni cu probleme cardiace, pulmonare anterioare, toate acestea produc niște daune în funcționarea celulelor din organism care își spun cuvântul la un moment dat. Apar disfuncții, insuficiențe de organ care sunt foarte greu de redresat.
Despre medicii anti-vacciniști: "Cine vede un un bolnav covid în stare gravă, nu-i mai trece prin cap să nu se vaccineze"
Rep: Președintele comitetului de vaccinare, domnul doctor Gheorghiță le adresează medicilor antivacciniști un mesaj. Să se informeze de la ceilalți colegi pentru că medicina este o știință care se învață, dar se și uită. Dumneavoastră aveți printre colegi sau printre cunoscuți medici antivacciniști?
EC: Nu foarte mulți, din fericire și nu sunt dintre prieteni. Medicii reanimatori, având în vedere cu ce se confruntă în fiecare zi, cred că sunt în proporție foarte mică nevaccinați. Sunt mulți care sunt deja trecuți prin boală și care s-au și vaccinat ulterior. Sunt medici din alte specialități care poate nu au văzut cum arată pacientul cu covid în formele critice și în formele severe. După ce vezi așa ceva nu cred că îți mai trece prin cap să nu te vaccinezi.
Rep: Aveți un mesaj pentru românii care nu înțeleg și sunt nemulțumiți că trebuie să poarte mască în aglomerație, că trebuie să se vaccineze?
EC: Dacă după atâtea luni de pandemie nu am înțeles, bănuiesc că va fi greu să înțeleagă în continuare. Ce mă surprinde pe mine este că mulți dintre acești conaționali, în momentul în care ies din țară și călătoresc într-o țară care are anumite restricții, anumite exigențe de respectare a unor reguli care țin de limitarea răspândirii virusului, de situația post pandemie, acolo le respectă. Asta nu pot să înțeleg, această disociație de atitudine. Până la urmă e o disociație cognitivă. De ce acolo respectă și în țară nu? De unde vine diferența aceasta?
Societatea românească în fața valului 4 al pandemiei: precum cei care dansau pe puntea Titanicului când vasul se scufunda
Toată vara în momentul în care am văzut cât de relaxate au fost măsurile la noi în condițiile în care vaccinarea a scăzut brusc, oamenii aceia care mergeau la mare într-o proporție incredibil mai mare decât în alți ani, toate petrecerile care s-au ținut în cluburi și evenimente de familie mie mi-au dat senzația unor oameni care dansează pe puntea Titanicului. Ăsta era sentimentul pe care îl aveam pentru că a doua zi mergeam în spital. Reanimarea era plină. V-am spus că din 17 august a tot trebuit să mărim capacitatea de internarea. Este această disociere între oamenii care vor să uite de virus, care vor să scape de pandemie, dar nu uitând de ea și ignorând-o complet o să scăpăm de ea. Asta trebuie să ne fie foarte clar.
În spital oamenii se chinuie. Acum avem ceva ce noi, medicii din spitalele covid și spitalele de boli infecțioase am văzut venind. Am văzut venind valul ăsta ca un tsunami și ne-am pregătit pentru asta, noi la nivelul nostru, până la un punct. Însă societatea noastră per ansamblu se comportă precum cei care dansau pe puntea Titanicului când vasul se scufunda. Trebuie să fim conștienți că noi trebuie să găsim soluțiile. Nu o să vină altcineva să le găsească în locul nostru. Să le acceptăm și să le respectăm dacă tot ne stabilim niște reguli. Asta dacă vom putea să ne stabilim niște reguli.
Rep: Ce soluții credeți că au mai rămas în momentul acesta?
EC: O campanie de conștientizare, de stabilit prioritățile. Și o spun cu toată responsabilitatea: trebuie inclusiv ca autoritățile să se ia în serios, să recapete autoritate și să recapete încrederea oamenilor. Atunci oamenii vor respecta regulile și poate că ne va fi și nouă, ca societate, mai bine.