De mai bine de 10 ani ne-am intersectat opiniile în online, fără se ne cunoaștem. Aflu că prolificul comentator din Mangalia a încheiat zilele acestea socotelile cu viața. Am înțeles că ultimii ani au fost o veritabilă navetă între Mangalia și Montreal.
Era născut pe 10 10 1956 în județul Vaslui.
După Bobotează a pățit ceva; pe 01 01 2021 era în vervă pe Fb.
Redau, aici, cititorilor cugetările comandorului, scrise, anul trecut, cu ocazia ultimului Paște din viața sa:
 |
| Veșnică amintire, karadeniz! |
<i><b>Adevărat a înviat!
Un an atipic în care România a reușit să-și aducă între granițe mulți din fiii pe care-i aștepta acum doi ani la Centenarul Unirii, mulți doriți dar și mulți nedoriți, de care eram bucuroși, ca niște părinți vitregi, că am scăpat.
Un an atipic în care, la fel ca în anii din urmă, se amestecă anotimpurile iar iarna-i și primăvară și vară.
Un an atipic în care mare parte dintre noi sunt nevoiți să stea în case, să fie familiile împreună, să reînvețe să redevină familii, chiar dacă acest lucru nu le place.
Un an atipic în care biserica se revoltă împotriva statului care o hrănește și în care nu dragostea creștină față de enoriași primează în rândul clerului ci frica de nu-i pierde pe ei și daniile acestora.
Un an atipic în care medicii mor alături de pacienți, în care sfânta șpagă nu mai este înfierată și în care coronavirusul face multe alte victime colaterale.
Un an atipic în care planeta se primenește și mai scapă de ridurile poluării datorită faptului că cel mai periculos parazit al ei, omul, stă mai mult închis în case.
Un an atipic în care un virus, frica față de moarte și necunoscut, schimbarea brutală a obiceiurilor și tabieturilor, scoate ce e mai bun din oameni dar și ce e mai rău în ei.
Un an atipic care poate fi un nou început pentru omenire sau doar încă un eșec in evoluția sa viitoare.
Un an atipic în care lumina învierii se va aprinde singură și va arde în candelele sufletelor multora dintre noi.
Un Paște liniștit tuturor! </b></i>