Puțin s-a discurtat despre faptul că Iohannis nu a făcut nicio referire la Decizia CCR din 24 02 2020 în discursurile de convocarea partidelor parlamentare la consultări și de nominalizare a lui Cîțu la funcția de candidat de premier.
La prima vedere s-a înțeles că, propagandistic, Iohannis a dorit să ostilizeze electoratul împotriva PSD, trecând sub tăcere faptul că Orban și-a depus mandatul ca urmare a deciziei CCR și nu din cauza că nu s-a întrunit cvorumul în Parlament. Dacă nu era decizia CCR, Parlamentul urma să stabilească o nouă dată pentru dezbaterea Investiturii și Orban nu-și depunea mandatul. Termenul de 60 de zile pentru dizolvarea Parlamentului continua să curgă de la data de 10 februarie, cănd Orban a solicitat investirea guvernului său. Decizia CCR a determinat relurea procedurii de desemnare a premierului.
Păcat că Ciolacu și PSD și-au legat astăzi mâinile și picioarele prin neprezentarea unui candidat la funcția de premier, susținut de o majoritate parlamentară, imprejurare care ar fi scos și mai mult în evidențâ reaua credința a lui Iohannis, în batjocura deciziei CCR, prin nominalizarea unui candidat care a primit 2 avize negative și o moțiune de cenzură simplă în Parlament.
Este evident că Iohannis a acționat agresiv la adresa Parlamentului, continuând să se comporte ca un decident provocator al dizolvării Parlamentului, nu ca un mediator care să antameze constituirea unei majorități parlamentare.
Decât un Parlament dizolvat și un guvern interimar pe o durată de trei luni, până la alegeri anticipante, este preferabil, pentru stabilitatea țării, suspendarea lui Iohannis pe o perioadă de 30 de zile, timp în care Parlamentul învestește un guvern constituțional, care să administreze țara până la alegerile parlamentare la termen.