Am mai subliniat de câteva ori pe acest blog că există decizii ale CCR care au declarat că neconstituționale inițiativele legislative de eliminare în totalitate pensiile de serviciu ale magistraților și reintegrarea lor în legea cadru care reglementează sistemul public de pensii.
Din acest punct de vedere magistrații au dreptate să solicite constatarea neconstituționalității abrogării recente, în totalitate, a articolelor din Legea 303/2004 care reglementau pensiile de serviciu pentru magistrați.
Demersul magistraților pune surdină pe numeroasele alte decizii ale CCR, care au stabilit că toate pensiile de serviciu nu sunt drepturi câstigate decât în privința componentei lor contributive, Legislativul putând să dispună reducerea sau plafonarea componentei necontributive, plătită de la bugetul de stat.
Este de neînțeles miscarea unor magistrați care se grăbesc să se pensioneze înainte de intrarea în vigoare a Legii de desființare a pensiilor speciale, sperând în mod ușutatic, chiar neprofesionist, că vor rămâne în plată cu acele pensii astronomice, chiar dacă Legislativul adoptă, în final, după întoarcerea legii de la CCR, plafonarea tuturor pensiilor de serviciu nedesființate.
Pentru că drepturile lor de pensie necontributivă nu sunt drepturi câștigate, în viitor și pensiile lor vor fi reduse la limitele cuantumului plafonat, cuantum care nu poate fi mai mic decât componenta contributivă a pensiei lor, stabilită în puncte de pensie, potrivit Legii 263/2010.
Nu mă leg de motivările extrinseci ale contestației magistraților, dar se reține că în finalul documentului magistrații civile se plâng că eliminarea pensiilor de serriciu pentru magistrați îi discriminează față de magistrații militari, care au posibilitatea să opteze pentru pensia militară de stat.
Pierd din vedere domnii magistrați că și opțiunea pensiilor militare este mai defavorabilă pentru megistrații militari.
