Așadar, domnul Rotaru Iulian există în realitate, spre dezamăgirea scepticilor de serviciu. A absolvit Scoală Militară de la Sibiu în anul 1983(al doilea din stânga în fotografie) și a avut o carieră militară interesantă, așa cum este descrisă de administratorul Blogului Financiar 1983, unde și coadministratorul IR  scrie articole.  
Si domnul colonel Rotaru pare un sceptic. Mai curajos este adminul  blogului Financiar.

Frumoasă zi de noiembrie !

Azi, 3 noiembrie 2019, la București, este o zi frumoasă. Cald, peste 15 grade, cer senin, zi însorită! Cum o fi ziua în zona Vrancea, mai precis, în localitatea Tâmboești ? Heei ! nu vă duceți imediat cu gândul la cunoscuta etichetă : Vin de Tâmboești, nu asta era ideea! Vroiam să va aduc în atenție  ziua de naștere a colegului nostru, Iulică Rotaru ! Da, azi e ziua lui de naștere, mulți dintre noi i-am adresat (prin mijloace moderne, adesea impersonale) tradiționala urare de “La mulți ani !”. Dar asta nu spune totul. Cine este Iulică Rotaru pentru noi, colegii lui de promoție ?  Dar pentru noi, cei de la plutonul 1 ?  Nu e greu de răspuns. Iulică a fost un șef de când s-a născut și nouă, celor din plutonul 1 cel puțin, ne-a fost șef de clasă în primii doi ani, anii cei mai grei din școala militară. Apoi, în ultimul an, în anul III, când noi ne delectam cu privilegiile anului terminal, Iulică făcea instrucție în calitate de gradat la anul I ! Ba, a evitat la mustață, oprirea lui în școală, în calitate de comandant de pluton elevi ! (între noi fie vorba, nu era ceva de lăsat ; era o onoare, asumată spre exemplu de Mocanu Stelică, sau de mulți alții care au lăsat repartiția la un obscur batalion din divizia X, în favoarea unei onorante poziții de comandant de subunitate de elevi în Școala Militară; altfel mai aveam privilegiul unor comandanți precum cpt. Chirica, Lt.maj. Motrună, Vișan, lt. Ivanciu ?) Dar să revenim la Iulică Rotaru. A fost repartizat, pe merit, după medie, în București, la R 45 Trs. din subordinea A I. (prescurtarile, nu pun probleme celor avizați). Regiment, maior clasa 6 ! Ușor ? Nu ! Peste 600 de cadre, peste șase sute de m.t.,  militari cu termen redus, inevitabilii problematici p.m.c. ! ( pt. cine a uitat, personal muncitor civil ). S-a descurcat și cu tentațiile vârstei/epocii și deși supus unor tentații/presiuni, și-a menținut morala sănătoasă deprinsă în familie, nimeni nu ar avea azi ceva să-i reproșeze. Cinste lui ! ( unii,în acel timp, am mai coborât ștacheta, ca să ne înfruptăm din ofertele momentului ) Apoi, l-am întâlnit la curs la Chitila prin 1987, la Academia Militară prin 1988 -1990 și după aceea de foarte multe ori, până azi, ziua în care scriu acest articol. Totdeauna a arătat aceeași frumoasă deschidere față de foștii camarazi, indiferent de decalajul conjunctural între pozițiile sociale ale lui,  în raport cu aceștia. Între laurențiu Vânău, Țucă Dumitru, sau oricine îl solicită, Iulică este egal. Dă fiecăriua răspunsul bun, oportun, necesar ! ( Am uitat să vă spun că după inevitabila ieșire la pensie, Iulicăactivează, după un concurs pe bune, la Secțiapensiimilitare). Ce să mai spun ? Că are un fiu, inginer la o multinațională ( cred că ne dăm seama cu toții, aici nu poate fi vorba de…pile !) , fiu pe care îl  asistă în construierea unei frumoase case la Mogoșoaia, zonă exclusivistă a Bucureștiului ? Una peste alta, zic și eu, în firea mea,” După faptă și răsplată ! Pot scrie mult, mult mai multe ! Doamne, câte nu ași putea spune! Dar mai am timp. Promit că voi atinge în articolele mele viitoare, întâmplări cu sărbătoritul de azi, dragul nostru Iulian Rotaru !