Intreg articolul aici
![]()
1.4. Memorandumul SFIDEAZĂ grolosan cele statuate de CCR prin Decizia nr. 33/2018, expunând PROFUND DENATURAT realitatea obiectivă și concluzionând că ”deși constituirea unei astfel de secții este un demers care, în sine, a fost consemnat ca fiind constituțional, parametrii în care aceasta își desfășoară activitatea contravin modului de organizare a parchetelor în România și principiului controlului terarhic”. Nota 1 pentru ”fundamentarea” pretins juridică, neargumentată nici măcar politic la un nivel satisfăcător.1.4.1. Ceea ce NU consemnează memorandumul este că prin Decizia nr. 33/2018, CCR a RESPINS excepțiile de neconstituționalitate și a arătat că prin înființarea acestei secții speciale NU sunt încălcate nici prevederile Constituției României și nici tratatele internaționale la care România este parte.
1.4.2. Mai mult decât atât, Curtea a apreciat și OPORTUNITATEA înființării noii structurii, COMPLET DEPOLITIZATĂ, reținând că aceasta ”constituie o GARANȚIE legală a principiului independenței justiției, sub aspectul componentei sale individuale, independența judecătorului. Se asigură, pe această cale, o PROTECȚIE ADECVATĂ A MAGISTRAȚILOR împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârșite prin sesizări/denunțuri arbitrare și se asigură o practică unitară, la nivelul acestei structuri de parchet, cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală pentru infracțiunile săvârșite de magistrați” (paragraful 141 din Decizie).
1.4. Memorandumul SFIDEAZĂ grolosan cele statuate de CCR prin Decizia nr. 33/2018, expunând PROFUND DENATURAT realitatea obiectivă și concluzionând că ”deși constituirea unei astfel de secții este un demers care, în sine, a fost consemnat ca fiind constituțional, parametrii în care aceasta își desfășoară activitatea contravin modului de organizare a parchetelor în România și principiului controlului terarhic”. Nota 1 pentru ”fundamentarea” pretins juridică, neargumentată nici măcar politic la un nivel satisfăcător.1.4.1. Ceea ce NU consemnează memorandumul este că prin Decizia nr. 33/2018, CCR a RESPINS excepțiile de neconstituționalitate și a arătat că prin înființarea acestei secții speciale NU sunt încălcate nici prevederile Constituției României și nici tratatele internaționale la care România este parte.
1.4.2. Mai mult decât atât, Curtea a apreciat și OPORTUNITATEA înființării noii structurii, COMPLET DEPOLITIZATĂ, reținând că aceasta ”constituie o GARANȚIE legală a principiului independenței justiției, sub aspectul componentei sale individuale, independența judecătorului. Se asigură, pe această cale, o PROTECȚIE ADECVATĂ A MAGISTRAȚILOR împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârșite prin sesizări/denunțuri arbitrare și se asigură o practică unitară, la nivelul acestei structuri de parchet, cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală pentru infracțiunile săvârșite de magistrați” (paragraful 141 din Decizie).
1.4.3. Ceea ce iar NU se consemnează în acest memorandum este că prin O.U.G. nr. 90/2018 au fost prevăzute măsuri legislative pentru operaționalizarea secţiei, proiectul de lege pentru aprobarea O.U.G. nr. 90/2018 fiind AVIZAT FAVORABIL de CSM (Hotărârea nr. 1037/2018 a Plenului CSM). În data de 13 martie 2019, CCR s-a pronunţat asupra obiecției de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea O.U.G. nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaționalizarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, obiecție formulată de un număr de 92 de deputați. CCR a RESPINS obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 90/2018 este CONSTITUȚIONALĂ.
1.4.4. Aceste așa-zise ”argumente de legislație națională” au fost deja clarificate prin decizia definitivă și general obligatorie a CCR, care confirmă, printre altele, că:
– ”Împrejurarea că, în urma înființării acestei noi structuri cu competențe proprii de investigare, o structură de parchet preexistentă pierde o parte dintre competențele sale legale NU constituie o problemă de constituționalitate. Atâta vreme cât respectiva structură de parchet NU are o consacrare constituțională, fiind înființată și funcționând tot ca rezultat al opțiunii legiuitorului ordinar, aspectele legate de competențele sale rămân în sfera de decizie a legiuitorului, în temeiul prevederilor constituționale cuprinse în art. 131 alin. (2), potrivit cărora „Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii.” (paragraful 128 din decizie),
– ”Din analiza coroborată a tuturor acestor norme rezultă că procurorul șef de secție din structura Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este SUBORDONAT conducătorului acestui parchet. Așa cum s-a precizat mai sus, Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție este o structură specializată din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că procurorul șef al acestei secții este SUBORDONAT IERARHIC procurorului general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.” (paragraful 149 din decizie),
– ”(…) autorii sesizării își formulează critica pornind de la PREMISA GREȘITĂ că modalitatea de numire a procurorului șef determină „independența totală față de Parchetul din care face parte”. Or, împrejurarea că procurorul șef al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție este numit de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 88 1 alin. (4) din legea supusă controlului de constituționalitate (…) NU prezintă relevanță din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 132 alin. (1) din Constituție. Cu alte cuvinte, indiferent de modul de numire în funcțiile de conducere în cadrul parchetelor, potrivit principiului constituțional al CONTROLULUI IERARHIC pe care se fundamentează activitatea procurorilor, TOȚI ACEȘTIA SUNT SUBORDONAȚI procurorului general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.”(paragraful 150 din decizie).
1.4.5. Înțelegem cu toții că deranjează tocmai împrejurarea că această secție este SINGURA structură a Ministerului Public COMPLET DEPOLITIZATĂ, procurorul șef fiind numit de Plenul CSM (iar NU de Președinte, la propunerea ministrului justiției, cu avizul CSM, cum se întâmplă în cazul procurorilor-șefi ai DNA și DIICOT), dar să vii cu astfel de ”motivări danilețiene” sfidează însuși bunul-simț.
1.5. Cred că în procesul de elaborare și ”fundamentare” a acestui memorandum Ministerul Justiției trebuia să NU uite că deciziile CCR (care este garantul supremației Constituției, unica autoritate de jurisdicție constituțională din RO, independentă față de orice altă autoritate publică) sunt DEFINITIVE ȘI GENERAL OBLIGATORII (art. 147 alin. 4 din Constituție).
1.6. Și mai cred că ministrul justiției ar fi trebuit să citească și scrisoarea publică adresată Președintelui CCR la data de 3 iulie 2018 de către președintele Comisiei de la Veneția, Gianni BUQUICCHIO, în care se arată următoarele: ”Aș dori să vă reamintesc că, într-un stat democratic, guvernat de statul de drept, criticarea deciziilor curții constituționale este permisă. Libertatea de exprimare este o valoare fundamentală într-un stat democratic, dar DEȚINĂTORII FUNCȚIILOR PUBLICE TREBUIE SĂ SE ABȚINĂ ÎN CRITICILE LOR. Criticile nerespectuoase și apelurile publice la neexecutarea deciziilor Curții sunt INADMISIBILE. Deciziile curților constituționale sunt definitive și obligatorii și TREBUIE SĂ FIE IMPLEMENTATE.”