Hermann Oberth s-a născut în anul 1894 la Sibiu. A fost, alături rusul Konstantin Țiolkovski și americanul Robert Goddard, unul dintre cei trei părinți fondatori ai științei rachetelor și astronauticii. Cei trei nu au colaborat niciodată, în mod activ, concluziile cercetărilor lor fiind în mod esențial identice, deși cercetarea a avut loc în mod independent.
Pasiunea pentru rachete i se trage de la lecturile din copilărie a cărților lui Julles Vernne
Studiile despre fizică le-a început după primul razboi mondial la Universitatea din Munchen.
În 1922, lucrarea sa de licență despre știința rachetelor a fost respinsă la Universitatea din Heidelberg, fiind considerată utopică. Lucrarea a fost totuși tipărită folosind fonduri private și a produs controverse în presă. Hermann a comentat ulterior că s-a abținut, în mod deliberat, să scrie o altă lucrare de licență, cu scopul declarat de a deveni un om de știință mai valoros decât cei care i-au respins-o, chiar fără a fi recunoscut de aceștia. Oberth a fost un critic al sistemului de învățământ al vremii, comparându-l cu o mașină cu farurile ațintite înapoi, lipsită de viziune de viitor. Își susține licența cu aceeași lucrare în 1923 la Universitatea din Cluj, sub conducerea profesorului Augustin Maior. În 1923, Hermann Oberth a primit titlul de „profesor secundar” și a fost numit la un liceu din Sighișoara. Este perioada în care a locuit în cladirea din Mediaș, clădire în care ,în anul 1994 a fost amenajat Muzeul Aviației.
În 1938, familia Oberth s-a mutat din Sibiu. Mai întâi s-a mutat în Austria, unde a lucrat la Colegiul Tehnic din Viena, apoi în Germania, unde a lucrat la Colegiul Tehnic din Dresda, ajungând în final la Peenemünde , angajat sub numele fals Fritz Hann centrul de cercetare al Armatei lui Hitler pe o insulă din Marea Baltică unde Wernher von Braun construise deja celebra racheta V-2.
A decedat în decembrie 1989.
