Desfășurarea întâlnirii din 20 septembrie 2018 de la Cercul Militar din București, relatată pe larg de reporterul „In cuiul cătării”
Esența
Printre cele spuse de unii și de alții am remarcat:
- Ideea discriminării de toate felurile, practicată de politicieni și conducerea MApN;
- Necesitatea trecerii la acțiuni mai concrete și mai hotărâte. Cineva spunea că gata, TIMPUL DISCUȚIILOR A EXPIRAT! AU EXPIRAT TOATE MIJLOACELE LEGALE. Ite că eu nu cred asta. Adică nu mai avem altceva de făcut decât să trecem la acțiuni ilegale? Oameni buni, vă auziți ce spuneți? Poate nu știți dar și protestele, manifestațiile stradale, petițiile, pichetările, sunt tot acțiuni legale. Vă rog să vă măsurați cuvintele și să nu aruncați cu vorbe așa luați de val, mai ales când aveți funcții de conducere prin structuri, că nu se știe cine vă poate lua la întrebări.
- MApN nu este străin de ordonanțele emise împotriva pensiilor noastre dar nici nu are curajul să admită sau să recunoască că a pus umărul la eforturile politicienilor oferindu-le expertiza și instrumentele sau mijloacele de punere în aplicare a planurilor. Din cauza asta factorii de răspundere au lipsit sau fugit de la fața locului;
- Necesitatea înființării unui sindicat al militarilor, al celor activi. Eu sunt unul din cei care vorbește despre asta de cam 5 ani de zile. Numai că nimeni nu vrea să facă pasul decisiv, adică întocmirea documentelor și înaintarea acestora către o judecătorie pentru a fi înregistrat. Toți spun că legea nu ne dă voie. Păi tocmai asta trebuie să înlăturăm și nu o putem face decât încercând obținând o decizie negativă care apoi să fie atacată la CEDO și astfel să obligăm statul român să modifice legislația în domeniu. Asta e soluția.