Ca șef al SMAp, domnul general Ciucă are partea sa de vină care a condus la demotivarea materială si plecarea din sistemul militar a cadrelor aflate în vârful piramidei profesionale.

Interviu de final de mandat cu general Nicolae Ciucă, șeful Statului Major al Apărării (SMAp):

Vă pot spune foarte clar că îmi voi încheia mandatul în conformitate cu prevedererile legii. Afirmațiile pe care le invocați au trezit interesul camarazilor noștri, dar acestea s-au întemeiat, din nefericire, pe un zvon care, întâmplător sau nu, a reușit să se propage și vă mulțumesc pentru posibilitatea pe care mi-o oferiți de a sublinia că, indiferent de circumstanțele favorabile invocate, nu voi ieși la pensie înainte de terminarea mandatului.

Se spunea că voi face acest lucru pentru a putea beneficia de unele avantaje financiare. Nu am venit în armată din rațiuni pecuniare și, deci, nu voi pleca pentru că aș putea avea unele avantaje financiare. 

Nu vreau să comentez decizia camarazilor mei, dar pot să vă spun că dacă eram atât de preocupat de aspectele materiale, puteam opta în acest sens în august 2017. Nu am făcut-o atunci, așadar nu o voi face nici acum sau mai târziu, pentru că, mai presus de orice, este vorba de onoarea și demnitatea militară.

În plus, întreaga mea educație militară se bazează pe un principiu care mi-a călăuzit pașii: nu renunța înainte de a-ți îndeplini misiunea! În termeni militari, nu ne retragem niciodată, atacăm pe alte direcții! Îmi voi îndeplini obligațiile care îmi revin până la finalul mandatului de șef al SMAp.

Sunt multe realizări în ultimii ani. A fost demarată o serie de activități care se adaugă acelora înfăptuite de cei dinaintea noastră pentru a întări statutul României de membru al Alianței Nord-Atlantice și al Uniunii Europene, subliniind, prin oameni și fapte, credibilitatea armatei române.

Sunt multe demersuri legate de înzestrarea armatei, de ceea ce înseamnă nivelul de atingere a interoperabilității și nu puține au fost activitățile naționale și internaționale în care am fost implicați, atât pe teritoriul României, cât și în afara țării, reușind să stabilim elemente de profil operațional care sunt astăzi recunoscute.

Aș vrea ca discuțiile despre înzestrarea armatei să țină seama de complexitatea  domeniului, pentru că nu putem gândi simplist, în maniera aceea potrivit căreia dacă am dat niște bani s-a rezolvat problema înzestrării.

Nu e nici pe departe așa, e doar jumătate din problemă rezolvată, pentru că este necesar să fie luate în seamă chestiuni legate de asigurarea capabilităților, pornind de la elementele de logistică și mentenanță menite să asigure starea de operativitate a acestor capabilități, dar cel mai important lucru este pregătirea personalului care le utilizează.

Din această perspectivă, implicațiile sunt multiple și reverberează în instituțiile militare de învățământ, mai ales că nevoia pregătirii în domeniul tehnic, al informaticii se pune cu mai mare acuitate.

Dar indiferent de tehnica de luptă – Piranha, de pildă, nu mai este doar o mașină de luptă, ci una de o complexitate avansată, cu nevoi de conectivitate radio, digitală sau senzorială, iar armamentul nu mai este doar o chestiune de infanterie, ci poate fi vorba chiar de o „artilerizare” a infanteriei –, așadar este nevoie de o anumită înțelegere a acestei complexități la toate nivelurile, de la educație, instruire, utilizare până la asigurare logistică.

Programul acesta a fost considerat ca fiind necesar a se dezvolta la pachet cu achiziția noilor corvete multifuncționale și, pentru că se vorbește foarte mult de offset, o șansă pentru creșterea numărului de locuri de muncă în țară, atunci s-a avut în vedere ca programul de modernizare a fregatelor să intre pe aceeași linie tehnologică destinată realizării corvetelor multifuncționale.

Complexitatea de care vorbeam este dată și de faptul că aceste capabilități nu se realizează dintr-o dată, ci într-o anume perioadă în care putem aborda fiecare detaliu al acestor elemente de înzestrare, rearanjând, în același timp, celelalte capabilități care se află deja în dotarea armatei române, multe vechi.

Este nevoie de capacitatea liderilor de la marile unități până la statele majore ale categoriilor de forțe și SMAp pentru a menține un echilibru funcțional între starea de operativitate a echipamentelor vechi și intrarea în dotare și exploaterea elementelor de tehnică și tehnologie moderne.

Nu e deloc simplu, am spus-o în mai multe împrejurări, dar ne bucurăm de faptul că avem personalul potrivit, care știe foarte bine ceea ce e de făcut, care are experiența necesară dar și multă voință și mai ales dorința de a se instrui în permanență.

O să vă dau un simplu exemplu. Până să intre în dotare avionul multirol F-16, scăzuse numărul celor care optau pentru Academia Forțelor Aeriene de la Brașov. Azi sunt trei-patru candidați care se confruntă pentru un loc în vederea formării ca piloți militari. Tehnica nouă generează competitivitate și oferă deschideri spre opțiuni diverse în cariera militară. Ei simt că merită să investească în formarea lor și este încurajator să vezi că încep să apară și rezultate.

Din acest punct de vedere, sunt demersuri începute în privința consolidării instituțiilor militare de învățământ, mă refer aici la cele din zona preuniversitară, care dau roade foarte bune, dar și la acelea din mediul universitar.

Nu am reușit – pentru ca m-ați întrebat și ce nu am reușit – să aducem acea parte de modernitate, de adaptare în instituțiile de învățământ militar care se ocupă de dezvoltarea în carieră pentru personalul armatei române. Cred că la nivelul școlilor de aplicații, la nivelul cursurilor postuniversitare cu pronunțat caracter militar sunt multe de făcut și acestea sunt preocupări importante pentru toți aceia care, de acum înainte, se vor afla în poziții de conducere în armata română.

Cred foarte mult în calitatea corpului didactic din învățământul militar și a absolvenților colegiilor naționale militare. Aceștia nu sunt deloc mai prejos de colegii lor de generatie, ci doar se formează într-un spirit aparte, care îi îndeamnă să prețuiască și mai mult cariera militară, aflându-se în slujba Țării, cu jurământ de credință depus cu mâna pe drapel. Suntem chiar în discuții pentru ca fiecărei categorii de forțe și comandament să îi revină câte un colegiu național militar, pentru că toate aceste simboluri puternice ne urmează toată viața.

Eu am absolvit liceul militar de la Craiova, care este, astăzi, în administrarea Comandamentului Comunicațiilor și Informaticii, așadar cu o viziune preponderent tehnică, ceea ce arată preocuprea noastră pentru implicațiile pe care avansul tehnologic îl produce în domeniul militar mai cu seamă. Dar fiecare elev va putea opta, desigur, pentru orice academie a categoriilor de forțe, pentru școlile de maiștri militari și subofițeri.

Pe de altă parte, o asemenea repartizare ar potența spiritul competitiv care există deja în colegiile naționale militare. Absolvenții acestor instituții militare liceale sunt un câștig pentru întreaga societate, chiar dacă nu vor alege, în cele din urmă, o carieră militară, pentru că s-au format într-o comunitate unde s-au conectat la valorile sacre ale instituției militare, într-un mediu disciplinat și corect, formându-se armonios pentru viață.

Am fost preocupat, de asemenea, de felul în care putem beneficia de experiența cadrelor militare în rezervă și retragere, implicându-mă în a-i determina pe toți comandanții de garnizoane să întărească legăturile cu personalul militar în rezervă.

Un militar rămâne militar, din punctul meu de vedere, chiar dincolo de perioada de activitate în instituție. El va continua să-și servească Țara. Chiar evit să vorbesc de militari în rezervă și retragere pentru că eu îi consider a fi în continuare militari și așa vor fi până la final. Pe de altă parte, ei rămân camarazii noștri și trebuie să contribuie la dezbaterea publică pe teme militare printr-o mai bună cunoaștere a efortului de dezvoltare instituțională, a schimbărilor și transformărilor suferite de organismul militar.

Nu se poate vorbi de armata română doar ca o structură în sine, ea trebuie integrată discuției privind sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, dar și unui context de securitate mai larg, care include, dacă vreți, inclusiv chestiuni complexe de complementaritate NATO-UE, domeniu în care experiența lor ar putea fi utilă.

Eu consider că nu trebuie să existe foarte multă așteptare în a convinge eu pe cineva să rămână în sistemul militar. Ca să-ți duci cariera militară, pe care tu însuți ți-ai ales-o, la bun final, trebuie să fii determinat, să ai o motivație interioară profundă.

Prin tot ceea ce s-a realizat și a fost trecut în planurile vizând modernizarea armatei române, aducem în fața fiecăruia ceea ce urmează să se petreacă în instituția militară. Prin toate activitățile la care luăm parte, aducem în fața fiecărui militar locul în care ne găsim, felul în care ne-am convins aliații și partenerii că suntem în măsură să ne îndeplinim rolul asumat și, în plus, e nevoie ca fiecare militar în parte să demonstreze voința de a merge mai departe, de a reuși chiar și atunci când nu totul merge așa cum și-a imaginat.

Eu mă întâlnesc des cu militarii și le vorbesc despre datoria față de țară, de rolul și menirea noastră din momentul în care am optat pentru o carieră militară, iar studenților le împărtășesc viziunea mea despre felul în care ar trebui să-și construiască, tenace, propriile cariere. Unii sunt demotivați, deși au avut o opțiune clară, nu doar pentru colegiile naționale militare, dar și pentru academiile categoriilor de forțe.

Banii nu ar trebui să fie un scop în sine, mai ales atunci când discutăm de o carieră care este, prin excelență, una vocațională. Ceea ce am realizat de-a lungul carierei mele, împreună cu subordonații și comandanții mei, reprezintă valori care nu pot fi cumpărate, pentru că nu au preț.

Dacă unii nu reușesc să vadă predictibilitatea carierei militare, atunci cu siguranță vina ne aparține nouă, și mie, și tuturor celor care contribuie la formarea lor. Potrivit Ghidului carierei militare, sunt descriși pașii pe care un elev de liceu militar, de pildă, ar trebui să-i urmeze pentru a putea ajunge ceea ce și-a propus. Există opțiuni multiple, fie ca vorbim de o carieră într-un domeniu tehnic, în unul umanist, logistic sau în domeniul leadership-ului.

Am luptat foarte mult pentru așezarea temeinică a acestui mecanism. Putem discuta despre coerență și predictibilitate a carierei militare. Nu mai există numirea într-o funcție de către un individ sau mai mulți, doar pentru că așa doresc. E un proces de selecție, ierarhizare, de nominalizare a celor care sunt propozabili pentru o funcție, astfel încât s-a diminuat considerabil subiectivitatea implicită în astfel de situații. Eu nu pot numi într-o funcție nici măcar un soldat!

Este obligația noastră să le explicăm camarazilor noștri, dar și celor aflați încă în amfiteatrele instituțiilor militare de învățământ superior despre predictibilitatea carierei militare, întemeindu-ne pe regulile conținute de actele care ne guvernează parcursul militar.

Este foarte adevărat că au plecat din sistemul militar mulți militari care se aflau în vârful piramidei profesionale, a căror experiență putea fi folosită în continuare de instituția militară. Va trebui să găsim calea potrivită pentru a reuși să-i menținem în sistemul militar pe profesioniștii ale căror acumulări trebuie să fie puse în slujba instituției militare.

Din nefericire, s-a produs un anumit dezechilibru între nivelurile de salarizare pe categorii de personal. Ministrul apărării naționale a promis că se va implica și vom continua să analizăm și să găsim soluții astfel încât să existe o ierarhizare salarială corectă, așa cum trebuie să fie într-o armată NATO.

Nu vreau să promit nimic în sensul acesta, pentru că sunt elemente care depind de ceea ce înseamnă aplicarea noii legi a salarizării unitare și, în funcție de decizia politică luată, vom vedea rezultatele.

S-a discutat mult cu diferite categorii de militari, ministrul apărării naționale, la rândul său, a stat de vorbă cu militari din garnizoanele pe care le-a vizitat, știm problemele semnalate în privința salarizării și avem discuții cu toți factorii de decizie, astfel încât lucrurile să se îndrepte în această privință.

Să fii șeful SMAp este cea mai importantă demnitate în care se poate afla un militar de carieră, așa încât indiferent de ceea ce mi se va propune nu voi face altceva. Este sfântă onoarea și demnitatea de a fi fost șeful SMAp și consider că nu trebuie umbrită această poziție de afilieri de orice natură.